Polishăm, polishăm, dar în incintă – Ojele lunii

Relativ recent mi-am descoperit o nouă pasiune: ojele. De aproximativ 1 an. Când îmi cad ochii pe una, rămân hipnotizată. Nici nu realizez, inițial, că poate nu-mi place nuanța sau că o mai am. Am văzut standul cu oje, acolo îmi rămân ochii, nu mai ai treabă cu mine. Mă holbez fără rușine la oje minute în șir. Le iau pe rând una câte una, să nu se simtă vreuna neglijată. De-abia, într-un final, intră în scenă și rațiunea. „Da’ stai așa că mie nici nu-mi place culoarea asta, iar pe asta o mai am de vreo 3 sau 4 ori de la alte branduri!”

Vezi mai mult